La nivel mondial, cancerul de prostată este a doua cea mai frecvent diagnosticată formă de cancer la bărbați. Avem peste 1,4 milioane de cazuri noi în 2020, iar rata standardizată pe vârstă (ASIR) a fost de aproximativ 30,7/100.000 (1). Se estimează o creștere semnificativă, cu proiecții care sugerează aproape 2,9 milioane de cazuri pe an până în 2040, din cauza îmbătrânirii populației și răspândirii testării PSA (2).
În România, incidența raportată a fost în jur de 84/100.000 în 2020. Valoarea este semnificativ mai scăzută decât media UE (≈152/100 000) (3), iar mortalitatea este de circa 25,4/100.000. În 2012, ASIR s-a ridicat la 37,9/100.000, cu o mortalitate de 16,9/100.000. Subdiagnosticarea rămâne o problemă. Majoritatea pacienților (peste 95%) sunt diagnosticați în stadii avansate, din cauza lipsei screeningului PSA sistematic. Profilul tipic este al bărbatului de peste 65 de ani, vârsta medie la diagnostic fiind în jur de 66–67 de ani. 60% din cazuri apar la bărbați de peste 65.
Abordarea diagnosticului și stabilirea tratamentului de radioterapie în cancer de prostată
Diagnosticul cancerului de prostată urmează câteva etape esențiale. În primul rând, determinarea nivelului PSA este foarte importantă pentru a stabili riscul de cancer de prostată. De asemenea, este necesară examinarea clinică a pacientului, inclusiv un tușeu rectal. După identificarea unui risc înalt de cancer de prostată, se efectuează o biopsie a prostatei, pentru obținerea materialului histopatologic, esențial pentru confirmarea diagnosticului. Ulterior, bilanțul imagistic, constând în RMN pelvin și CT toraco-abdomino-pelvin, ajută la stabilirea stadiului bolii.
În acest video, disponibil și pe canalul nostru de Youtube, Dr. Cristian Poverlovici explică etapele esențiale în diagnosticul și tratamentul cancerului de prostată. Vei afla când este necesară radioterapia, când se indică intervenția chirurgicală și cum se ia decizia într-o comisie multidisciplinară.
După stabilirea diagnosticului oncologic și a stadiului bolii, fiecare caz este discutat într-o comisie multidisciplinară. În această comisie, participă medicul oncolog, radioterapeutul, anatomopatologul, urologul și alți specialiști implicați în diagnosticul și tratamentul pacientului, scopul fiind stabilirea unui tratament personalizat.
Pentru stadiile incipiente de boală, radioterapia și prostatectomia radicală sunt considerate opțiuni echivalente în ceea ce privește controlul bolii pe termen lung. În cazurile de boală local avansată, radioterapia este adesea mai indicată. Se iau în considerare stadiul bolii, vârsta pacientului, agresivitatea bolii și comorbiditățile asociate.
Radioterapia nu necesită anestezie sau intervenții chirurgicale. În plus, este mai ușor de tolerat pentru unii pacienți. În cazurile avansate, tratamentul poate include și iradierea ganglionilor pelvini. Pentru pacienții cu boală metastatică, radioterapia, inclusiv radioterapia stereotactică, poate aduce beneficii în supraviețuire și controlul bolii, uneori superioare intervenției chirurgicale.
Radioterapia în cancer de prostată: particularitățile tratamentului
Întregul tratament de radioterapie este individualizat pentru fiecare pacient, decizia terapeutică fiind luată în cadrul tumor board-ului. Procesul începe cu simularea, care presupune efectuarea unui CT de simulare. În funcție de structura organelor, dimensiunea prostatei și poziția ganglionilor, se creează un plan de tratament personalizat. Pe parcursul tratamentului, care poate dura între 4 și 8 săptămâni (20-39 de ședințe), planul poate fi reevaluat și ajustat dacă apar modificări la nivelul prostatei.
O ședință de tratament durează între 8 și 10 minute. În acest timp, pacientul stă întins pe spate, fără a resimți durere. Tratamentul se desfășoară în regim ambulator, fără spitalizare continuă. Înainte de fiecare ședință, pacientul trebuie să-și golească rectul și să mențină vezica urinară plină. Consumă 4-5 pahare de apă și așteaptă 40-50 de minute. În radioterapia stereotactică, pentru protejarea rectului, se pot utiliza hidrogeluri injectate între prostată și rect, pentru a reduce expunerea rectală la radiații.
Efectele secundare și urmărirea post-terapeutică
Efectele secundare ale radioterapiei în cancerul de prostată apar, în principal, la nivelul rectului și al vezicii urinare. Iritația urinară poate debuta din a cincea spre a șasea săptămână de tratament, iar la nivel rectal, iritațiile și scaunele diareice pot apărea după 20-22 de ședințe. Aceste efecte adverse sunt, de regulă, minore și ușor de gestionat, persistând aproximativ două săptămâni după încheierea tratamentului.
Pentru gestionarea efectelor gastrointestinale, regimul alimentar are un rol esențial. De aceea, se recomandă adesea consult nutrițional pentru identificarea alimentelor care nu favorizează scaunele diareice și nu irită suplimentar rectul. În cazul problemelor urinare, se administrează antiseptice urinare, la apariția simptomelor.
Urmărirea post-terapeutică se desfășoară pe o perioadă de cinci ani. Reevaluarea imagistică și a nivelului PSA începe la trei luni după tratament, pentru a verifica prezența sau absența bolii active. În primii doi ani, controalele se efectuează la fiecare trei luni, incluzând investigații imagistice, biochimice și determinarea PSA-ului, iar ulterior, la șase luni și apoi anual.
(1) https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8888523 (2) theguardian.com (3) https://www.letstalkprostatecancer.com/digital-atlas/romania/
